Preşedintele Partidului Democrat din Moldova (PDM), Marian Lupu, spune într-un interviu pentru NewsIn cã nu a declarat niciodatã cã ar pretinde postul de preşedinte al R. Moldova, iar subiectul nu este pentru el nici prioritar, nici principial.
"Importantã este acum demontarea verticalei autoritare vicioase construite de preşedintele Voronin în ultimii opt ani – un sistem în care persoana cea mai importantã în stat a devenit preşedintele, iar Guvernul, Parlamentul, justiţia, organele puterii locale au îndeplinit funcţii de structuri docile pentru îndeplinirea directivelor acestuia", a explicat Marian Lupu în interviul pentru NewsIn. "O asemenea structurã vicioasã a guvernãrii trebuie demontatã acum, iar fiecare dintre cele trei poluri de putere în stat – Guvernul, Preşedinţia şi Parlamentul – trebuie sã-şi recapete greutatea pe care o are prin Constituţie", subliniazã Marian Lupu.
Potrivit liderului PDM, acesta a fost punctul de pornire a negocierilor în cadrul Alianţei pentru integrare Europeanã (AIE), constituite de cele patru partide parlamentare necomuniste în urmã cu aproape douã sãptãmâni, discuţii care continuã acum pe structura de principiu a Guvernului. "Despre partajarea funcţiilor se va discuta în ultimul rând – aceasta va fi partea cea mai simplã", susţine Lupu.
Discuţiile vor continua apoi şi cu Partidul Comuniştilor, fãrã de care nu va fi posibilã votarea noului şef de stat şi depãşirea impasului politic. Comuniştii însã ar trebui sã voteze candidatul coaliţiei fãrã sã cearã funcţii, aşa cum au fãcut partidele de opoziţie în 2005. "De aici încolo, cel care va bloca depãşirea crizei politice se va face responsabil de generarea alegerilor anticipate şi perpetuarea crizei politice şi economice şi va purta responsabilitatea în faţa societãţii", avertizeazã Marian Lupu.
Deschizând unele paranteze referitoare la structura guvernului, preşedintele PD spune cã pe lângã cele câteva ministere clasice – Ministerul Economiei, Ministerul de Finanţe, Ministerul Apãrãrii, Ministerul de Interne, Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii – viitorul guvern ar putea sã aibã şi un Minister al Dezvoltãrii Regionale, dar şi un Minister al Tineretului. Ar putea fi restructurate şi instituţiile care se ocupã de vectorul integrãrii europene.
La baza discuţiilor despre structura guvernului, AIE a pus recomandãrile elaborate de forurile europene şi rapoartele Comisiei Europene, care sunt "logice şi se bazeazã pe analizã minuţioasã".
Funcţiile în Guvern vor fi deţinute pe criterii de ataşament politic, dublate de cel al profesionalismului.
NewsIn: De aproape douã sãptãmâni au început discuţiile în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeanã, constituitã de cele patru partide necomuniste care au acces în Parlament în urma scrutinului din 29 iulie, pe marginea programului noii guvernãri şi a modului în care vor fi partajate funcţiile. Care este atmosfera la aceste discuţii şi dacã existã coeziune internã la nivelul Alianţei, care sã o facã viabilã şi de perspectivã?
Marian Lupu: Faptul cã aceste negocieri dureazã de douã sãptãmâni nu este deloc mult, datã fiind complexitatea subiectelor în discuţie. Sã nu uitãm sã nu se discutã doar aspecte tehnice, ci şi întreaga paletã a principilor şi normelor care trebuie sã asigure viabilitatea şi funcţionalitatea acestei coaliţii.
Pe de o parte, suntem obligaţi sã plecãm de la un sistem vicios autoritar de guvernare prezent în Republica Moldova în ultimii opt ani, când puterea realã în stat a aparţinut preşedintelui (Voronin – n.red.) şi verticalei puterii create în jurul acestuia. Conform acestui model autoritar vicios, persoana cea mai importantã în stat a devenit preşedintele, iar Guvernul, Parlamentul, justiţia, organele puterii locale au îndeplinit funcţii de structuri docile pentru îndeplinirea directivelor acestuia. O asemenea structurã a guvernãrii trebuie demontatã acum şi adusã în conformitate cu normele Constituţiei. Asta ar însemna cã fiecare dintre cele trei poluri de putere în parte – Guvern, Preşedinţie, Parlament – şi raporturile dintre acestea trebuie aduse întocmai conform normelor constituţionale.
Şi aici este punctul de pornire a discuţiilor în coaliţie, iar dupã ce ajungem la un numitor comun urmeazã coordonãri pe un şir întreg de subiecte care vizeazã funcţionarea acestei coaliţii complexe din patru partide. Trebuie sã vedem cum asigurãm mecanismele de funcţionare a acestei coaliţii şi care sunt viziunile comune asupra prioritãţilor de politicã internã şi de politicã externã, funcţionarea instituţionalã la nivel de executiv şi structura acestuia care sã asigure o bunã calitate a actului de guvernare şi, nu în ultimul rând, sã ţinã cont şi de disponibilitãţile financiare de moment.
Şi în aceastã situaţie discuţiile pe funcţii rãmân într-adevãr pentru ultimul moment, pentru cã sunt cele mai uşoare.
Situaţia creatã în prezent este de fapt un test pentru clasa politicã din Republica Moldova, un test de maturitate, de responsabilitate, un test al nivelului de culturã politicã a celor patru formaţiuni. Trebuie sã ne dãm cu toţii foarte bine seama cã pe prim-plan urmeazã sã fie plasate nu interesele înguste – interesele personale şi cele de partid –, ci interesul naţional care trebuie asigurat în circumstanţe destul de dificile. Sã nu uitãm cã avem o situaţie economicã şi socialã care derivã nu doar din efectele crizei economice internaţionale, dar chiar mai mult din anumite acţiuni din politici economice care au fost aplicate de autoritãţile moldovene pe parcursul anului 2009 şi care cu certitudine vor provoca în timpul cel mai apropiat nişte efecte economice şi sociale foarte şi foarte dure.
Cele patru partide sunt unite prin povara responsabilitãţii în faţa cetãţenilor acestei ţãri care de prea multe ori au rãmas dezamãgiţi dupã ce şi-au investit speranţele într-un partid sau lider politic. Alianţa pentru Integrare Europeanã doreşte sã creeze un precedent pozitiv în acest sens.
NewsIn: La nivelul Alianţei se conştientizeazã cã un eventual eşec înseamnã nu doar dispariţia din politica activã a unor formaţiuni care o constituie, dar şi o revenire în forţã a comuniştilor la putere?
Marian Lupu: Evident cã da, acest lucru este conştientizat. Înţelegem foarte bine cã avem o responsabilitate nu doar pe termen scurt sau mediu şi cã modul în care vom gestiona acum creditul de încredere care ne-a fost acordat va determina calea de dezvoltare, vectorul de mişcare a Republicii Moldova. De fapt, de acest moment depinde dacã Republica Moldova va deveni un stat democratic autentic, un stat care va avea din ce în ce mai multe şanse pentru integrare europeanã, ori va degenera într-un stat eşuat cu o populaţie la limita subzistenţei care nu îşi doreşte decât sã-l pãrãseascã.
NewsIn: În presã s-a strecurat deja informaţia referitoare la faptul cã viitoarea structurã a Guvernului va avea 13 ministere, faţã de 16 câte sunt în prezent. Puteţi sã detaliaţi?
Marian Lupu: La moment, nu prea mult, pentru cã este o versiune încã de lucru şi nu pot spune cã am ajuns cu toate punctele pe "I" referitor la numãrul şi denumirea acestor ministere. Suntem pe ultima sutã de metri şi o decizie finalã pe numãrul de ministere, agenţii, birouri va fi adoptatã pânã la sfârşitul acestei sãptãmâni.
La modul general, existã un şir de ministere care sunt clasice şi se regãsesc în cadrul oricãrei structuri guvernamentale. Am consultat experienţa unor state membre UE. Ministerul Economiei, Ministerul de Finanţe, Ministerul Apãrãrii, Ministerul de Interne, Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii – sunt doar câteva care se regãsesc şi în structura viitorului guvern. Ne gândim la un minister al Dezvoltãrii Regionale – un element instituţional necesar pentru asigurarea dezvoltãrii economice regionale, având în prezent mari dezechilibre la nivel teritorial. Este pe agenda discuţiilor şi instituirea unui minister al Tineretului, care se aratã a fi unul important nu doar pe dimensiunea politicã, cât pe dimensiuni de politici pentru tineret – proiecte economice, stimularea micului business cu antrenarea tinerilor, angajarea în câmpul muncii, aspecte de protecţie socialã etc.
Atunci când vorbim despre structura Guvernului, în cadrul coaliţiei ne folosim de un şir întreg de rapoarte, recomandãri elaborate în cadrul proiectelor de asistenţã tehnicã care au fost oferite anterior de structuri europene, de rapoartele Comisiei Europene. ţinem cont de aceste recomandãri, pentru cã sunt logice şi se bazeazã pe analizã minuţioasã.
În ceea ce priveşte structura din viitorul Guvern care ar administra vectorul integrãrii europene, ar exista opţiunea existentã la moment – Ministerul Afacerilor Externe şi Integrãrii Europene. Concomitent însã analizãm şi alte modele, ţinând cont şi de experienţa altor state care au declarat procesul de integrare europeanã drept prioritate, dar şi de faptul cã la etapa actualã integrarea europeanã, la nivel de 70 la sutã, este materie de politicã internã – ajustãri, armonizãri la nivel legislativ şi funcţional – este vorba de industrie, energeticã, culturã, sistemul de educaţie. Şi atunci trebuie sã ţinem cont de faptul cã în coordonarea proceselor de integrare europeanã, într-o mãsurã extraordinarã, ar fi vizate nişte competenţe ce s-ar referi la politicile interne şi nu la diplomaţie. Un alt model în discuţie are în vedere prezenţa unei persoane la nivel de viceprim-ministru cu împuterniciri pe orizontalã şi cu atribuţii de coordonare a unui şir întreg de ministere sectoriale în sensul de politici de integrare europeanã. Acestea sunt modelele care în prezent sunt în discuţii.
NewsIn: Ne putem aştepta la surprize, nume noi sau neaşteptate pentru funcţiile-cheie din Guvern?
Marian Lupu: Funcţiile politice vor fi deţinute de reprezentaţii partidelor din coaliţia de guvernare. La nivel de Executiv, înţelegem foarte bine cã nu este neapãrat nevoie ca aceste posturi sã fie ocupate de membri de partide sau de cei care sunt pe listele electorale. Principiul profesionalismului va conta foarte şi foarte mult, astfel încât funcţiile din Guvern vor fi deţinute pe criterii de ataşament politic. Pe de altã parte, nu suntem, toţi cei patru lideri al partidelor din Alianţã, adepţii ideii cã trebuie sã predomine doar aspectul politic ignorându-se cel profesional. Urmeazã sã ajungem la identificarea persoanelor concrete, care vor combina de fapt aceste douã principii.
NewsIn: Un reprezentant al Partidului Comuniştilor a condiţionat recent votarea unui nou şef de stat prin cedarea cãtre PCRM a uneia dintre cele trei funcţii supreme în stat – preşedintele, prim-ministru sau preşedintele de Parlament. Cât de realistã vi se pare aceastã solicitare? Pe de o parte. Pe de altã parte, se crede la modul serios în Alianţa pentru Integrare Europeanã cã se poate guverna fãrã comuniştii care au 48 de mandate din 101?
Marian Lupu: Oricare guvernare trebuie sã dispunã de majoritate. Pentru cã dincolo de alegerea şefului statului, pentru care este nevoie de 61 de voturi, în rest avem numiri, avem proiecte de legi - cu excepţia celor constituţionale - pentru care e nevoie de o majoritate de 52 de voturi. Evident cã este un numãr de mandate la limitã. Pe de altã parte, acest numãr trebuie sã mobilizeze foarte puternic membrii coaliţiei şi pe viitor, atât timp cât am vorbit de o responsabilitate comunã în faţa societãţii. Nu va exista o altã ieşire din situaţie – soluţia este o bunã organizare a resurselor umane dublate de acest sentiment de responsabilitate. Asta este situaţia. Nu zic cã este una uşoarã, din contra, este una la limitã, dar este o şansã pentru a propulsa ţara la un alt nivel.
În ceea ce priveşte "dialogul" sau "negocierile" cu Partidul Comuniştilor – pentru mine contezã mai puţin cum vor fi numite aceste discuţii – este absolut firesc ca AIE sã se aşeze la masa de dialog politic cu PCRM. Aşa sau altfel dialogul este necesar pentru a vedea cum este posibil sã depãşim criza politicã – cum sã ajungem la alegerea şefului statului.
Aici este chintesenţa – nu se alege preşedintele, ajungem la alegeri anticipate. Ştim la fel de bine cã societatea nu doreşte noi alegeri anticipate. De fapt, acestea ar reprezenta o catastrofã economicã şi socialã pentru Republica Moldova. Şi asta, pentru cã fãrã o asistenţã financiarã din exterior ţara nu reuşeşte sã iasã cu pierderi minime economice şi sociale din aceastã situaţie de crizã. Dacã nu se alege şeful statului, rãmânem cu un guvern ad-interim, care nu va reprezenta un partener de încredere pentru instituţiile financiare internaţionale pentru a negocia şi semna nişte acorduri pe termen mediu şi lung.
De aici încolo, cel care va bloca depãşirea crizei politice în mod evident se va face responsabil de generarea acestor alegeri anticipate şi va purta responsabilitatea în faţa societãţii, în faţa alegãtorilor.
Care ar fi conţinutul unui asemenea dialog sau tratative? Eu aş lua ca exemplu precedentul dialog care a avut loc în anul 2005. Situaţia era inversã – Partidul Comuniştilor venea cu 56 de mandate şi partidele de opoziţie veneau cu 45 de mandate. Au fost şi atunci tratative şi negocieri, dar, ca sa vedeţi, atunci aspectul instituţional nu a fost prezent. Deci nu s-a discutat şi nu s-a propus nimic din ce ţine de partea instituţionalã – partajãri de fotolii, de funcţii. Tot dialogul a fost purtat pa marginea unor principii – de politicã internã şi externã. Altceva este în ce mãsurã acele aranjamente de atunci au fost şi onorate de majoritatea comunistã. Dar un asemenea precedent a existat şi la etapa anului 2005, când partidele de opoziţie au dat dovadã de înţelegere, de flexibilitate, nu au solicitat partajãri de funcţii, dar venind cu aceste propuneri de prioritãţi de politicã internã şi externã, au mers şi au votat candidatura Partidului Comuniştilor la funcţia de preşedinte de ţarã.
Acum de ce nu ar fi ca şi şi comuniştii sã procedeze la fel, în formula anului 2009 – când PCRM vine cu 48 de mandate, deci este în minoritate, şi membrii coaliţei de guvernare vin cu majoritatea – 53 de mandate. Dacã în anul 2005 formaţiunile politice de atunci s-au angajat în acest dialog şi nu au venit cu cerinţe de ordin instituţional, cred cã ar fi un exemplu bun de urmat pentru PCRM în anul 2009. Ar fi o cale şi o soluţie pentru deblocarea situaţiei politice.
NewsIn: Dacã e sã facem o parantezã aici, ar fi de spus cã în ultimul timp s-a vorbit despre nişte presiuni şi sugestii externe care au existat în 2005 din partea unor state din Occident pentru a convinge opoziţia sã voteze candidatul comuniştilor la Preşedinţie. Care ar putea fi acum acel factor extern care sã convingã comuniştii sã voteze un candidat al Alianţei pentru Integrare Europeanã? Pentru cã în acest moment deputaţii comunişti care au fost de gãsit pentru presã par sã nu fie dispuşi sã voteze un candidat necomunist propus de AIE.
Marian Lupu: Aceste aspecte se vor limpezi odatã ce vom ajunge la discuţii cu comuniştii – acum nu putem judeca decât dupã frânturi de informaţii şi zvonuri.
Fiecare formaţiune politicã, inclusiv PCRM, va decide, pe propriul risc şi responsabilitate, comportamentul sãu tactic.
Presa scrie, într-adevãr, cã în 2005 au fost anumite presiuni din exterior. Or fi fost. Republica Moldova este şi rãmâne un stat suveran şi independent şi sunt mai mult ca sigur cã nimeni dintre partenerii noştri din strãinãtate nu şi-a stabilit ca sarcinã sã vinã cu nişte interferenţe dure în cadrul situaţei politice interne din Republica Moldova. Dar oricum, suntem şi noi într-un spaţiu geografic, suntem într-un anumit spaţiu de interese politice şi dialogul este prezent şi cu factorii din exterior. Haideţi sã sperãm cã stabilitatea şi depãşirea crizei politice în Republica Moldova nu este un subiect abstract pentru partenerii noştri din strãinãtate, aceştia fiind interesaţi de o soluţie care s-ar încadra perfect în normele de comunicare şi relaţii interstatale.
NewsIn: Candidatura dvs. este vehiculatã drept cea mai probabilã şi indicatã pentru funcţia de şef de stat. Pe de altã parte, fruntaşii comuniştilor declarã cã nu vã vor susţine pentru acest post.
Marian Lupu: În ceea ce priveşte partajarea funcţiilor, lucrurile încã nu sunt decise în coaliţie. Aceastã decizie va fi anunţatã la momentul oportun.
Eu personal nu am declarat niciodatã cã aş pretinde postul de preşedinte sau oricare altul în stat, iar subiectul nu este nici prioritar, nici principial pentru mine. Doar unul dintre cel patru lideri din coaliţie şi-a fãcut publice preferinţele în materie de funcţii (referire la liderul PLDM, Vlad Filat, care a declarat cã ar fi normal sã devinã preşedinte de Parlament, în condiţiile în care formaţiunea sa are cele mai multe mandate din coaliţie – n.red.).
Repet – nu posturile sunt importante, ci capacitatea noastrã de a ne debarasa de modelul autoritar de organizare verticalã a guvernãrii din anii 2001-2009, când puterea realã în stat a aparţinut preşedintelui Voronin. O asemenea structurã a guvernãrii trebuie demontatã acum şi adusã în conformitate cu normele Constituţiei. Potrivit acestui document, cea mai importantã persoanã politicã în stat este primul-ministru – şeful puterii executive, nu preşedintele Parlamentului, aşa cum cred unii eronat, şi nici preşedintele ţãrii.
Astfel încât, în acest moment, cred cã se impune în primul rând înaintarea unei candidaturi puternice pentru postul de prim-ministru şi detensionarea discuţiilor referitoare la funcţiile de şef de stat şi preşedinte al Parlamentului.
NewsIn: O altã tezã avansatã de Partidul Comuniştilor este necesitatea de a propune un candidat apolitic la funcţia de şef de stat. Este acest lucru fezabil în Republica Moldova?
Marian Lupu: La momentul de faţã, nu prea. Pentru cã analizând prevederile Constituţiei, mai mulţi jurişti constatã cã, având acele funcţii care sunt lãsate şefului statului astãzi, suntem încã un regim politic semi-parlamentar, semi-prezidenţial. Nu suntem un regim politic parlamentar clasic, cum ar fi in Germania sau Ungaria, unde şeful statului este o persoanã mai mult simbolicã. Sã nu uitãm cã şeful statului este şi comandant suprem, dirijeazã serviciile secrete, influenţeazã politica externã, are atribuţii şi în sistemul judecãtoresc, înainteazã candidatura primului-ministru. Toate aceste lucruri evident cã reprezintã aspecte de o importanţã politicã extraordinarã.
În alegerile parlamentare vin partide, care, ajunse în Parlament, au nişte angajamentele asumate în campanie, care urmeazã sã fie realizate prin intermediul tuturor pârghiilor puterii de stat, inclusiv cea a Preşedinţiei. Şi atunci se ajunge la paradoxul în care o persoanã apoliticã vine în postul de şef de stat fãrã niciun angajament şi primeşte funcţii politice de mare influenţã.
NewsIn: Publicaţia rusã Kommersant scria recent, cu referire la surse din Ministerul de Externe rus, cã la Moscova Marian Lupu este vãzut ca un interlocutor credibil şi serios, motiv pentru care anumite cercuri ar fi dispuse sã slãbeascã miza pe care o au în Republica Moldova în Partidul Comuniştilor şi liderul acestuia Vladimir Voronin şi sã mizeze mai mult pe PD-ul lui Marian Lupu... Speculaţiile cã PCRM ar putea fi convins sã voteze candidatura dvs. la funcţia de şef de stat au apãrut inclusiv în acest context.
Marian Lupu: Eu cel puţin nu am asemenea semnale, dar ca principiu general nu m-ar mira o asemenea atitudine pentru PD, pentru cã în conceptul privind viziunile noastre asupra politicii externe lansat în campania electoralã partidul dã dovadã de un echilibru extraordinar, în interesul naţional al Republicii Moldova. Acolo vorbim de integrarea europeanã şi relaţiile bilaterale cu statele membre UE, de restabilirea relaţiilor de bunã vecinãtate cu Ucraina şi România şi, concomitent, de asigurarea unui parteneriat strategic cu Federaţia Rusã şi dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu partenerii noştri din Est, din Comunitatea Statelor Independente.
Şi cred cã este o poziţie realistã, pragmaticã, echilibratã şi lipsitã de fobii. Şi acest mod al nostru de abordare a aspectelor de politicã externã este în consonanţã şi cu interesele partenerilor noştri externi, inclusiv ale celor occidentali.
